Scenariu.

„De dor ,de nebunie

Îți cant acum străine.

Sa îți cunosc și cerul.

Si să-mi prezinți și iadul .

Din ochii tai…”

Se spune că nu dorul doare,ci oamenii te dor,mai bine spus , plecarea lor doare al naibii de rău!

Credeam că lumea e mica,ca oamenii se regăsesc când se așteaptă cel mai puțin..

Dar lumea asta e mare,și eu nu te-am mai regăsit,nici măcar în visele mele.

Știi,mereu credeam că te voi vedea cândva,atâtea scenarii in mintea mea de copila,visam…la tine…Și îmi imaginam că poate te zăresc la colț de stradă,când mă întorc grăbită acasă,sau poate te vad așteptând să îți primești cafeaua grăbit că întârzii la munca..sau îmi imaginam că te vad la gara cu un bagaj in mana , uitându-te și tu speriat după mine.
Au trecut atâtea apusuri peste noi,și au venit atâtea răsărituri grăbite sa ne mai ucidă un pic din iubirea rămasă,că am uitat numărul lor!

Noi nu am mai văzut apusul,dar mereu mă gândesc la tine când îl văd,mă gândesc că poate undeva și tu fara sa știi ,te uiți în același timp la același apus…și zâmbesc !

Și uite așa mai trece încă o zi fara tine,sa facă loc alteia tot fara tine.

Nu voiam flori,nu voiam vacante nu știu pe unde,nu voiam ieșiri prin restaurante scumpe,nu voiam decât să te văd,atat.

Erai visul meu,sa te vad însemna pentru mine viața…Dar nu ai venit…și nici nu cred că o vei mai face,nu mai ai de ce,nu mai ai cum și unde..Timpul a trecut fara sa vii,și eu mi-am pierdut speranța odată cu el..

Doamne,cred că te-as fi îmbrățișat atât de tare,și probabil o lacrimă mi-ar fi trădat dorința atât de arzătoare de a te vedea, probabil ai fi ras și tu de copilăriile mele și probabil am fi mers să vedem cel mai frumos apus,spun frumos că ar fi fost un apus văzut din același loc de ambii..

Atunci ți-aș fi spus că simt in sfârșit că trăiesc ,și că a meritat totul ….as fi dat orice și poate si un pic mai mult să te văd,îmi pare extrem de rău,că nu s-a putut.

Singurul care era în stare să îmi îndeplinească visul,erai tu..și tu nu ai vrut
..ce trist când visul tau depinde de cineva,știi că poate nu va prinde contur niciodată..

Dacă citești asta,te aștept la cel mai frumos apus,cu o cafea in mana stânga,cu privirea fetei care și-a văzut visul cu ochii…și cu iubirea strânsă până ai venit tu.

O sa las lumina din ochii mei aprinsa ,sa vezi sa vii ,când ai sa vii…

O să mă recunoști după privire….

„As pune cerul într-o mână,

Și iadul l -as privi din depărtare.

Sa te mai vad o dată mi-ar ajunge.

O viață fără tine,e doar o viață fără soare.”

P.s

O sa vii?

Tic-tac ….și nimeni nu răspunde.

Mira.