Sunt prinsa între două lumi total opuse , nu înțeleg sensul ,dar nu cred că m-ar ajuta prea mult .
Nimeni nu va veni ,poate din frica,deși eram atat de sigură ,că frica in lumea lor , înseamnă nimic.
Mă uit în zare,marea devine agitata,un pescăruș canta un cântec trist,tabloul perfect pentru o inima moarta..
Vad o stâncă,mă Agat de ea ,e neagra ca inima ce tocmai își bate ultimele bătăi …îmi zic că aș fi luptat mai mult pentru toți oamenii care m-au dezamăgit,dar ce folos când ei nu mă simt deloc,?
Orele sunt puține, iar timpul se scurge de parcă ar fi la Marton , doar că la linia de finish ,nu se câștigă nimic.
Sunt zile in care te întrebi : ce s-ar întâmplă dacă timpul nu s-ar mai grăbi??
Mira.
Sunt zile cand ma intreb, daca mi-ar simti cineva lipsa?!
ApreciazăApreciază