Sâmbătă ,ora 20:00 ,in calendar e iulie,și mirosul de vara ,îmi confirmă că încă e vara,am o cafea ,un apus de soare și pe mine..realizez că nu îmi trebuie nimic,privind apusul ,as putea jura ,că undeva încă soarele nu a plecat de pe cer,că undeva ,cineva așteaptă la semafor sa se facă verde,că cineva își așteaptă rândul la casa de marcat,doar ca sa plătească mai repede ,pepenele roșu ,din care ar musca ,chiar din magazinul vechi ,dar drăguț …
Iar cineva ..poate că plânge și așteaptă ceva,orice..doar sa se întâmple ceva mai mult decât monotonia verii…și cineva poate că e fericit cu iubita lui ,pe care necunoscand-o suficient ,se grăbește să spuna că e marea lui iubire…mereu am zâmbit când auzeam asta,știind in inima mea ,că același cuvinte care îi dau aripi,i le vor și lua înapoi …dar ,timpul e făcut să se scurga..,deci…let it be..
Eu pot sa stau încă ,
Sau pot sa plec în secunda 2.
Pot sa să beau cafea cu tine .
Și pot sa spun mințind că nu îmi este dor..
Pot să mă prefac că sunt cel mai bine
Pot plânsul cu mascara să îl controlez
Pot să mă bucur de mine însumi…
Iar uneori pot si îmi permit să fiu eu.
Dar ,in momentele in care apusul îmi inundă retina obosita,mă opresc sa îmi iau la revedere de la ziua ce tocmai a trecut …neștiind ca mai urmează una. .dar dacă totul s-ar sfârși ..mi-ar placea sa fie langa un apus ,cu o cafea langa,cu melodia de care nu mai mă satur,zâmbind și spunând:”Am fost aici „!
Mira.
Mira & Irina 
Ești minunată, ca de obicei!💕💕
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Mulțumesc mult 💗💗✨
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Cu mare drag!💖💖
ApreciazăApreciază
🥀🥀🥀🥀🥀🥀
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Superbe gânduri introspective, asternute în cuvinte expresive, naive, narative…exhaustive.
„Ce folos are omul din toată truda pe care şi-o dă sub soare?
Un neam trece, altul vine şi pământul rămâne veşnic în picioare.
Soarele răsare, apune şi aleargă spre locul de unde răsare din nou.
Vântul suflă spre miazăzi şi se întoarce spre miazănoapte; apoi iarăşi se întoarce şi începe din nou aceleaşi rotituri.
Toate râurile se varsă în mare, şi marea tot nu se umple: ele aleargă necurmat spre locul de unde pornesc, ca iarăşi să pornească de acolo.
Toate lucrurile sunt într-o necurmată frământare, aşa cum nu se poate spune; ochiul nu se mai satură privind şi urechea nu oboseşte auzind.
Ce a fost va mai fi şi ce s-a făcut se va mai face; nu este nimic nou sub soare.”
O saptamâna si o vara sublima, învesmântate în bucurii adevarate, pace, sanatate si Lumina, draga Mira & Irina !
ApreciazăApreciază