Dor de bunicul .

Îmi e dor de bunicul sa stea pe prispa

Când Apusul ii mângâie fata de om bătrân.

Îmi e dor sa-mi cânte de leagăn.

Ca atunci când eram copil.

Îmi e dor sa îmi spună:Ai grija”

Când plecam departe de casa,pe undeva,

Își făcea o cruce subtila…

De parca știa el ,ce știa..

Îmi e dor de bunicul sa ma tina de mana .

Dar mana lui acum tine o stea.

Acum e rândul meu ,bunicule,

Sa fac cruce,dar din păcate la crucea ta!

Mira.

Publicitate

3 gânduri despre „Dor de bunicul .

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.