Gânduri de mai …

Sunt eu, Irina ! Iarăși am revenit după un somn destul de adânc de când nu am mai fost prezenta …Și nu mă pot lăuda că n-am mai scris pe blogul asta din motive excelent de bune ,ci …mai degrabă din oboseala resimțită după un timp in care fata cu parul negru albastrui s-a luptat să înțeleagă iubirea ,sa înțeleagă ce înseamnă sa iubești și să-ți găsești acel acasă în inima cuiva .

Ei bine ,toata lupta s-a dovedit a fi mai degrabă o lecție de destin ,de curaj de maturitate pe care am învățat -o cumva ,dar care a avut o nota de plata mult prea mare : timpul.

Mă uit în oglindă ,și nu mă recunosc absolut deloc .Și totuși ce a mai rămas unic și clar din tot haosul sunt ochii .Ce-i drept sunt mai uscați ,mai triști dar inca se mai vad prin ei emoții …M-au transformat toate jocurile viețile ,pe unele le-am inteles și le-am jucat până la capăt …iar altele mi s-au părut atât de complicate încât din dorința de a le descifra ,m-am codat pe mine .

Uneori ,nu exista cuvinte sau logica sa spui ce simți cu adevărat ,dar poate acele povesti pe care nu le poți spune sunt menite pentru a fi mute .

Privesc oameni care se vor a fi fericiți dar se vede golul din timpul lor …undeva ceva le lipsește …văd oameni atât de fericiți care parca au găsit pastila succesului ,văd oameni triști și singuri ,văd oameni împliniți …dar eu ? In de categorie sunt ?

Am stat puțin să ascult ce am trăit până acum,ce am lăsat în fiecare oră arsa din viața mea ..și am tradus cumva ce au lăsat alții în timpul meu …Nu suntem întâmplători ,ne întâmplam cu un motiv ,fiecare zi are un parfum pe care după fie îl cauți în fiecare om sau zi ,fie ii uiți esența imediat . Nu știu ce am fost și ce am lăsat eu în inimile atinse ,dar știu ce au lăsat toti care mi au pășit în viață…Am adunat destule emoții încât m-am vaccinat impotriva virusurilor trecătoare ale inimii .

Avem nevoie de oameni să fim oameni ,dar avem nevoie și să ne cunoaștem noi pe noi cu adevărat , iar aceasta cunoaștere de sine vine atât de greu și într-o singurătate acuta in care tu te poți auzi cu adevărat .Acum chiar cred că destinul ne mai schimba rolurile ,..Din actorii principali in jurul cărora se scria scenariul ajungem personaje secundare care doar umplu decorul vieții .

E mai ,și au înnebunit sălcamii ….și cum spune melodia ,sa nu ne vrea nimeni cuminți …sa fim obraznici de iubire ,de zâmbete și de speranța că undeva ,cândva vom vedea și răsăritul ,asta daca și ție îți cântă apusul pe fundal …

Cu drag ,Irina ✔️

5 gânduri despre „Gânduri de mai …

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.