Ei.

Și oamenii iubesc ,și fluturii dansează,

Pe lacrimile altor lor,

Zâmbește ,cald,și fă din viața,

Mai mult decât vezi tu în viață lor ..

Ei sunt creați din flori de gheata .

Și inimile lor sunt reci ca fața lor.

Au fost cândva aduși la viață.

De o iubire , jumătate de ecou .

Și au iubit iubire, ca și noi

Și au dansat pe lacrimile noastre, uneori.

Crezând că nimeni nu îi vede.

La colț de stradă,împărțind amor.

Dar timpul i-a văzut , și-a povestit..

Și inimilor noastre,și inimilor lor .

Exista echilibru într-un cerc închis.

Căci roata se învârte și ajunge tot la ei.

Și cine suntem noi să judecăm?

Când inimile noastre uita să iubească.

Exista in iubire o categorie amuzantă.

A celor care din iubire au devenit atei.

Ei sunt mai sadici ca sadismul..

Și uita zilnic chiar de viață lor.

Păcat de ochi ,păcat de suflet.

Când oamenii își uită viața lor.

Sa judece chiar Dumnezeu sau nimeni

Să pună în balans,sa scadă din păcate.

Sa înțeleagă in sfârșit ,de ce păcatul lor.

A devenit păcatul tuturor in viață.

Mira.