Gând și atât.

Visez sa visez un loc departe.

Unde fug de mine chiar și eu.

Unde dorul scrie rime.

Dar astazi, îți voi scrie chiar eu.

„Buna ce faci?”Sper că ești bine.

Și că viața te-a făcut să uiți de noi doi.

Că două anotimpuri au trecut peste tine.

Și nimeni nu te-a mai văzut plângând pe coridor.

Și cum mai e viața pentru tine?

Ce doruri mai ai ,și câte povesti ?

Aseară , m-am gândit la tine.

Și te-am visat spunând povesti..

Eu ?

Ce mai fac ?

Daca sunt bine?

Îți voi răspunde cliseic :Sunt ok.

Nu ,nu m-am gândit la tine .

Dar m-am gândit la o viață cu noi doi..

Și??

Cine sunt pentru tine?

Sunt oare fata din colț?

Sau fata de la școala?

Pe care tu o evitai mereu?

Și poate că știai încă de atunci.

Că intre noi ar fi prea multe.

Primul care este intre noi ești tu .

Urmat de multe suferințe.

Dar privirea ta de atunci mă irită.

Că știu că știi că erai tu cel de atunci.

Decembrie te-a adus pentru o secundă.

Secunda următoare însă,te-a spulberat din gând.

Cum ți se pare viața fără mine?

Nu-i așa că îți lipsește copila ce zâmbea?

Încă îți zâmbesc în gând,copile.

Și încă te iubește inima mea.

Mira.