
E un noiembrie nebun.
In care soarele se zbate să trăiască.
Temperaturi cu plus.
Cât sa te minta-n fata.
Sub norii ce se uita către mine
Nu am curajul să mă uit în Sus.
Dau drumul la un cântec.
Și plec din nou la drum.
Habar nu am unde e „acasă”
Dar nici nu vreau sa fiu altundeva .
Pe drum e liniștea și ea mă învață.
Sa mă iubesc pe mine,nu pe altcineva.
Dar dacă inima greseste.
Și fără să vrea,va iubi din nou.
Spune-i te rog o poveste,
Cu titlul :” Nu exista nici iubire și nici dor.”
Și dacă fara sa vrea va iubi.
Va suferi deloc spre minus chiar.
Imunitate cuvenită.
Pentru o inima ce te iubea.

Mira.
Superb! 🤍🤍🤍🤍
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mulțumesc mult.🤍
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Cu mare drag!🤍
ApreciazăApreciat de 1 persoană
frumoase versuri, imediat trece și noiembrie!
ApreciazăApreciază
Mulțumesc mult!!!🤍😁😁
Abia aștept să treacă,sunt certata cu iarna ..😅😅
ApreciazăApreciază
Eu sunt invers, certata cu vara. 🤣
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Woow,ești prima persoana care spune asta!!!😅😅😅
Dar…gusturile nu se discuta..😁😁🤍
ApreciazăApreciază
Superbe jocuri de cuvinte, scrise în versuri sau în proza, Inima-i adesea-nselatoare…minte, doar ratiunea rece e …cuminte 🙂
La multi ani minunati, binecuvântati, draga Mira & Irina !
ApreciazăApreciază