Noiembrie.

E un noiembrie nebun.

In care soarele se zbate să trăiască.

Temperaturi cu plus.

Cât sa te minta-n fata.

Sub norii ce se uita către mine

Nu am curajul să mă uit în Sus.

Dau drumul la un cântec.

Și plec din nou la drum.

Habar nu am unde e „acasă”

Dar nici nu vreau sa fiu altundeva .

Pe drum e liniștea și ea mă învață.

Sa mă iubesc pe mine,nu pe altcineva.

Dar dacă inima greseste.

Și fără să vrea,va iubi din nou.

Spune-i te rog o poveste,

Cu titlul :” Nu exista nici iubire și nici dor.”

Și dacă fara sa vrea va iubi.

Va suferi deloc spre minus chiar.

Imunitate cuvenită.

Pentru o inima ce te iubea.

Mira.