Noapte de toamna cu soare de vara.
Mă uit pe fereastră,incep sa te strig.
Un strigăt de dor,cu chef sau nu, de viață.
Și umbre ce poarta numele tau.
Incep să revăd filmul durerii.
Și lacrimile incep să își facă de cap.
Mă uit după tine ,nu te vad in nimeni.
Te strig și mai tare,cad și ar trebui sa tac.
Și oamenii merg oriunde ,doar să meargă.
Doar eu mă opresc ,când lacrimile mă cuprind.
Se anunță o iarnă amuzanta.
Mascata cu întrebarea”:Oare o sa vii”?
Și te-am văzut doar o singura data.
Dar inima te-a văzut mai mult de o mie de ori.
Doar ea îmi mai spune”:Așteaptă”!
Dar eu nu o înțeleg mai deloc.
Și te-am strigat in zile de toamna.
Când oamenii erau fiecare la treaba lor .
Nu mă aude nimeni ,iar diseară.
Va fi din nou ,o noapte de dor.
Mira.
Mira & Irina 
Ca de fiecare dată mă regăsesc în fiecare articol scris!💗💗💗🤗🤗🤗
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mulțumesc din inimă…🥺🥺🥺🤗🤗😍
ApreciazăApreciază
Cu mare drag! Nu ai pentru ce! 🤗🤗🤗🤗😍
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Foarte frumos! Mult succes!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mulțumesc mult!!La fel și ție!🤍🌟
ApreciazăApreciază
Chemarea iubirii e insistenta si sublima,
Un foc ce mocneste continuu în interior.
O stare incerta, credinta, speranta divina,
Inima arde în acest cuptor închis… de dor.
Weekend minunat, în toate binecuvântat, draga Mira & Irina !
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mulțumesc mult.🥺🥺✌️
ApreciazăApreciază