De viață.

Trăim și iubim.

Iubim și plângem .

Plângem și iubim.

Iubim și ne frângem.

Ne frângem vise ,devenim iluzii .

In inimi de piatra ,suntem niste frunze.

Plutind în aer ,după cum vântul Ne sufla

Ne așezăm pe margini de iubiri trecute..

Privim cine am fost ,uitând cine suntem.

Murim când ne bate iarna in suflet.

Sub poduri de gheata ,lucește mai tare luna.

Si gheata te îndeamnă să te îngheți și tu.

Ajungem astfel,oameni de gheata.

Și cine mai poate ,o ia de la început.

Suntem o clipă ,nu mai mult.

Și clipă e eterna într-o lume blazată.

Vom fi mult mai mult,când nu vom mai fi.

Dar până atunci,greșește,iubește și iartă.

Mira.