Final de noiembrie.

Am revenit ,după un timp in care n-am mai simțit nevoia sa scriu nimic despre nimic ..
E final de noiembrie ,e soare dar e frig ,exact asta e vremea din sufletul meu acum .
Cât de imprevizibila poate fi viața ,cat de haotic și ordonat totodată pare a fi destinul fiecăruia .
Și chiar mă gândesc acum ,cu o cana de cappuccino în fața ,că și dacă noi oamenii am vrea sa ne oprim in loc ,am vrea că viața noastră să arate mereu într-un anume fel ,nu ne-ar lasă natura sa dormim așa …de asta exista anotimpuri în viața și natura .
După o vară plina de netimp de analize ,de întâmplări ,un noiembrie destul de uscat de rece dar cu soare roșu îmi pune in fata viața mea de acum .
Sunt ore in care vrei sa adormi pentru totdeauna ,sunt zile din care vrei sa fugi și să te ascunzi precum un copil de întuneric ..sunt oameni pe care ii vezi precum niște brazi puternici in viața ta ,care vor ramane neclintiti de timp ,și oameni precum niste frunze arămii ce cad la prima adiere.
E întuneric deja ,ciudat dar noiembrie începe să îmi placă exact când se termină.De m-aș descrie acum într-un anotimp ar fi acesta de sfârșit de toamnă și început de iarna.Un drum plin de copaci roșii desprins parca dintr-o poza de pe Instagram ,dar clar de la frigul ce se simte din ce in ce mai mult .
Suntem fragili ,prieteni …mai sensibili decât frunzele uscate parfumate din copacii din ce in ce mai goi .
Avem credinta oarba despre ce vom face cum vom face fara sa ne amintim de drumul nostru cu adevărat .

Fără să ne amintim că avem tot un regizor undeva care privește și ne tot schimba scenariile și rolurile și actorii din viața noastră ,cumva influențat de prestația noastră pe scena ..
Nu-mi sta in fire sa fug când se aduna norii a furtuna ,nu cred că binele vine ușor ,dar exista dați când cel mai greu și eroic lucru pe care trebuie să îl faci e sa lași .Sa lași totul sa fie ,sa se consume să treacă .Sa îți unești palmele în care e zidită o hartă și să ai credința că ești pe drumul scris ,si daca ai senzația că te-ai oprit și pierzi timpul sa îți amintești că-i doar o pana de viața ,că o repari și vei porni din nou la drum .
Sunt multe gânduri haotice confuze ce îmi răsună în minte ,sunt frici din ce in ce mai mari ce prind rădăcini tot mai adânci ..dar nu mă mai opun a ceea ce mi se întâmplă ,a ceea ce mi se cuvine .Las timpul să își facă numărul cum știe el mai bine .
Îl las pe domnul regizor sa monteze toate scenele filmate până acum și la montaj de va observa că ceva nu-i bine ,va mai schimba ceva .
E noapte , e clar și uscat drumul lung de la atâta frig și decorat cu frunze roșii ,moarte .Noiembrie ,mi-ai pictat perfect drumul și timpul meu de acum .Mi-a fost dor sa scriu ceva ,dar timpul îmi cam joaca feste .
De ești acum în fața oglinzii ,confuz de ce vei face ,sau de cum vei fi mâine ,sau altcândva adu-ti aminte vorbele spuse de un bătrân cu barba albă ce mi-au intrat în minte :”toate-s la vremea lor ,la timpul lor,dă-i timpului timp „.Suntem actori uneori secundari .

Irina✔️