Confuzie.

Chiar nu am habar macar ce a vrut iubirea de la noi
In loc de armonie ne -a dat rolul de război .
Îmi este dor de mine de când nu te știam
Am fost o victimă în propriul vis ce îl scriam .
Știi cum mă simt acum privind de la distanță totul
Un copil la ziua lui ,căruia i s-a furat deodată tortul .
Dar întâmplător sau nu ,macar a apucat să-l vadă
Așa că măcar îmi spun că te-am atins chiar de a fost prima și ultima dată.
Și iarăși de ar fi întâmplător să ne vedem
Sa știi că mi-ai vedea în ochi durerea ce încă o blestem .
Te chem ,te alung ,te urăsc și totuși simt că îmi aparții pe vecie
Doi necunoscuți cu rani de care timpul nu mai știe
Dar acum  întâmplarea face că te văd și te simt in ceata .
Ma duc să dorm puțin ,iar daca vrei mă poți trezi
Dar într-o altă viață .

Irina.

I really have no idea what love wanted from us
Instead of harmony, he gave us the role of war.
I’ve been missing you since I didn’t know you
I was a victim in my own dream that I was writing.
You know how I feel now looking at everything from a distance
A birthday boy whose cake was suddenly stolen.
But accidentally or not, at least she got to see him
So at least tell me I touched you even though it was the first and last time.
And again, it would be a coincidence to see each other
Know that you would see in my eyes the pain we still curse.
I call you, I drive you away, I hate you and yet I feel that you belong to me forever
Two strangers with wounds that time no longer knows about
But now it just so happens that I see you and feel you in the fog.
I’m going to get some sleep, and if you want you can wake me up
But in another life.

Irina.