..Tăcere …

Știu că sună ciudat …dar tăcerea fura timp .Încet încet uiți de tot ,și de toate exact din clipa în care ai ales sa taci .

E seara …afara din nou totul incepe să tacă .Nu mi-e străin ecoul mut și nici nu mă mai sperie tăcerea grea a nopții .

Unele povesti nu au sfârșit ,și totul rămâne în suspans exact din dorința ca povestea sa aibă mai multe finaluri :fericite sau nu.

E greu sa taci ,e greu să îți ștergi de pe buze atât de multe urlete ,atat de multe dureri ,atât de multe întrebări .

De atâtea ori am tăcut …am tăcut exact in clipele in care mi se cereau explicații ,răspunsuri .Dar e greu sa vorbești atunci când știi deja finalul .

Oare cate momente frumoase ne-a ucis tăcerea ? Oare cate emoții vii ne-a șters din poveste tăcerea .?

Cand doua inimi tac ,vorbește iubirea din ele .

Mergi pe drum ,axat și captivat de jobul tau ,de tot ceea ce te tine departe de sentimente și de curajul nebun de a sparge o gheata .

Te amețesc oamenii gălăgioși ce vorbesc în continuu și totuși nu au nicio noimă in ceea ce trăiesc și spun .

Asculti …Și mai argumentezi ceva ,in discuțiile din care vrei sa evadezi cat mai repede …

Te pierzi in vorbele lor ,și îți inneci vorbele ce trebuiau spuse cândva ,cuiva, demult ….

E seara …bei un ceai …te simți singur și te pierzi într-o piesă la radio ce pare scrisă pentru tine Express . Ai vorbi ?

Ai vrea sa spargi cu toată puterea timpul ce a înghețat o poveste de demult ?

Nu…preferi sa taci …și mai trece o noapte semi-alba din zecile ce vor urma .

Tăcerea ta nu seamănă deloc cu a mea .

Eu nu tac ,caci îmi e frica sa mai scriu vreun rand in povestea noastră …eu tac pentru că tăcerea e tot ce mi-a rămas din ea .

S-au prăfuit atât de tare , sentimentele ce odată ne legau ..s-au stins emoțiile pure ce miroseau a iubire ..daca as pătrunde în povestea noastră m-aș simți precum într-un deșert uitat de lume …de ce as lua nisip in maini ..și pentru ce ? Sa mi-l spulbere vântul in gol ?! La ce bun ?

E gol și timpul tace …tu taci și tac și eu .Tăcerea asta inumana ne distruge timp și fapte ..

Și totuși ți-am spus …eu nu o aleg precum tu faci ,eu o trăiesc .

Și tac ..așa cum am făcut mereu… întrebări,răspunsuri ,frustrări ,urlete de durere ,răni atât de adânci mă fac sa tac. Ar fi prea multe de spus ,și nu ar duce nicăieri .

Trăiesc …și pașii mei sunt șterși de tacere…Tu sa nu taci ,decât în clipa în care știi că inima îți cere .

Necunoscutul e șters azi ,caci tu nu ma mai auzi .

Nu mă mai vezi ,nu mă mai știi.Sa nu te joci cu timpul ,cândva se va opri din scurs și va tăcea și el .

Sunt bine ,sunt tăcere pura ,fara resentimente, fara scop și fără ținte …

Vorbește timpul pentru mine ,nu vreau să-l intrerup …

În nopțile tale ,sa nu taci …sa te asculți ,dar sa nu te certi …sa adormi cu sentimentele date la maxim in mintea ta .. atunci să vezi dementa ..

Eu tac .Acum ,tăcerea e cea mai albă rochie pe care pot s-o port …e cel mai inocent parfum descoperit de mine .

Miros a armonie ,iubire ….Tăcerea mea iti povestește multe …dar totuși tu sa taci …Sa îmi răspunzi tot prin tăcere .

Cândva totul va tăcea iremediabil.

Tăcere esti pura și murdara , ești extrema și m-ai cucerit pentru vecie ..

Cu drag ,Irina !