In umbra …

Și vara are umbra ei…și eu am umbra mea …

Chiar ,oare tu ,cel sau cea care citești rândurile astea scrise în seara asta cu parfum de august ,ai vrut o dată macar să fii în umbra ?

Eu da !

Sa pot fi o umbră pentru tine înseamnă că trebuie să fi fost în lumina ta ,iar soarele tau să ajungă să-mi creeze umbra ..

Scriu acum așa ,pur și simplu că am obosit …am cam obosit sa fiu prima pe scena vieții ,iar reflectoarele destinului mi-au torturat atât de rău ochii …Din ochii plini de puritate și lumina a rămas o privire ștearsă întunecată ,în care abia dacă reusesti sa pătrunzi .

Nu te mai plang ,nu te mai cer ,nu te mai doresc ,și nici măcar nu te mai visez ….

A fost frumos sa te țin de mână sub lumina felinarelor ,și sub privirile lunii …dar stelele care au căzut din cauza dorințelor mele sufocante de a te avea ,de a te simți m-au blestemat .

Și pentru ce am golit cerul dorindu-te asa de tare ?

Mă simt vinovată pentru serile reci și pentru cerul întunecat și gol.

Am strălucit și am cazut precum o stea .

Ce-am fost noi ? Ce-am fost eu pentru tine ? Tu îmi spuneai un soare ,dar soarele nu apune pe vecie ,încă mai răsare sa lumineze drumurile sufletelor ce se zbat să vadă ceva in întuneric.

Am fost o umbră a ce ți-ai dorit tu .

Ai fost și tu o umbră pentru mine .

Doua umbre pe care noaptea le-a ucis încet și lent .

Nu te -am simțit ,nu te-am privit profund ,caci ochii mei erau obosiți de cate stele au căzut murind pentru tine .

Am fost acolo ,și totuși nu am fost .

M-ai atins ,și totuși parca nu m-ai văzut macar .

In lumina ta eu am fost o umbră a iubirii .

Tu straluceai încet ca eu să mă sting mai repede …și m-ai stins de tot.

O umbră , inimă ! Inima lui a fost un soare și inima mea o umbră creata in gol .

In lumina ta eu nu am putut străluci ….eu mă stingeam .

Așa că acum ,sunt doar o umbră …dar oare umbra cui ,a mea sau a lui ?

Oare nu tu m-ai creat ? Inimile noastre băteau in unison până când una din ele a vrut să se joace cu viața …iar vinovata in cauză e a ta .

Nu sunt umbra mea ,sunt umbra ta !

Port in fiecare zi după mine parfumul tau de soare ,și pașii tăi obosiți de viață .

Privesc oameni în ochi ,judecandu-i cu gerul din iarna inimii mele ,dar simtindu-i cu sufletul tau de martir .

Martirul inimii mele ,îți întorc favoarea și mă sting eu ,sa strălucești tu .

Sunt umbra ta ,de asta nu mă mai vezi .Te privesc în tăcere ,de asta nu mă simti .

Nu mai am curaj sa te mai cer universului ,de aceea nu ne mai gasim întâmplător pe drumuri .

Ramai tu soare ,că eu sunt o umbră .

In după amiezile de vara ,pline de tăcere și de libertate ,sa nu mă cauți ,caci nu mă vei găsi….

De acum vom trăi cumva în oglindă și totuși total paralel …

De acum ,te las pe bune …

Nu sunt tristă ,și nu exagerez …cu o cafea fierbinte in toiul nopții de august îți dau drumul să-mi dai drumul ..

Nu o sa mă uiți ,caci soarele nu apune pe vecie …și în drumul tau ori de câte ori te va lumina voi apărea și eu …o umbră .

Sunt umbra lui , inimă! tu inca ești sub tratament

Nu-l mai certa ,el nu e defect ,e doar absent

Acum ,e prea târziu pentru resuscitările privirilor profunde

Acum e rândul emoțiilor sa se stingă -n umbre .

Și e cam sfârșit de noi ..iar resentimentele ne calcă rănile nevindecate

Acum te las soare ,sunt umbra ta in zi dar și în noapte .

O umbră la fiecare pas pe care crezi că-l faci singur și nevăzut

Am strălucit iubire ,până când lumina soarelui nostru a apus.

Eu port parfum de cosmos plin de stele

Iar tu mirosi a soare ce-mi face umbre din stele .

Iar când ți se va face dor puțin de liniște în vara

Coboară privirea în jos sa vezi o umbră de inima goala .

Irina ✔