Tăcerea mea …

E aproape seara ,iar cu o ceașcă de ceai negru in fața ,mă gândesc la tot .La tot ce a fost urat dar a părut frumos ….la tot ce a părut ușor dar a fost atât de greu încât a trebuit să spun :renunț !

Mă uit la tine și tac.

Uneori renunțarea este cheia spre libertate .Libertatea de a fi fericit ,tu cu tine ,nu tu fericit doar de alții .E atât de frumos ,de profund sa taci ,să asculți viața ,sa îți asculți gândurile ,și în cele din urmă să îți selectezi cuvintele .Daca as pune pe un tablou ,poveștile mele de viață ,cele mai frumoase sunt mute. Nu s-au născut din aclamări ,nu au luat viața din dorințe de foc …au venit pur și simplu din tăcere .Și toate finalurile atât de urate au avut la bază urlete și cereri de foc către Cer .Am învățat acum , că frumosul tace și se lasă privit de viață ,de suflete .. iar efemerul urat urla după atenție .Înainte ,as fi cerut dreptate ,as fi spus oamenilor care sunt secundari in viața lor să se oprească .Dar pentru ce !?Ei nu vor înțelege .. …vor înțelege în adâncime adevărul pur abia după ce vor fi curați .Caci da!!!Oamenii ce urla sunt murdari : de iubire falsa ,de împliniri pe cadavre ,de succese și fericiri inexistente .Mă uit la drumul altora ,mă uit la drumul meu ,iar cu toată blândețea și pacea mea de acum vad totuși diferente atât de mari .Drumul meu e asfaltat de adevăr ,uscat de lacrimi și finisat frumos de urlete surde de nedreptăți și pare rezistent .Nu se mai crapă la următoarea lupta pierduta !Dar drumul tau nu e drum.E o cărare noroioasa .Ți se pare sigur ,doar pentru că pașii tăi sunt prea usori ,neatinși de adevărul dureros al vieții .Dar ce vei face când vei sta la o cafea cu viața !? Ce vei face când lacrimile fierbinți îți vor îngreuna picioarele ?Ce vei face când cafeaua oferita de viață e mult prea amară și te dezgusta ?Îți spun eu : poteca ta îngustă va deveni atât de noroioasa incat vei cădea ,și abia atunci vei fi si tu luminat cu adevărat de adevăratul soare .Până atunci ești doar o umbră pe asfaltul meu .Așa ,că nu rosti cuvinte grele :pentru că nu le știi rădăcinile adânci ,singur te vei sufoca cu ele .Pentru că te-am văzut poate ,sau poate tu ești cel care m-a privit ,dar ce este clar că intersecțiile noastre duc spre drumuri diferite .Eu mă duc pe al meu ,e curat și rezistent ….dar te voi privi cum te întorci murdar de cuvintele fastuoase care altădată îți păreau adevăruri eterne .

Da! Nu sunt clarvăzătoare ,dar de ceva timp folosesc parfumul cu esența de adevăr ,iar tu mirosi a minciună de departe .Așa că tac ! De ce sa mai vorbesc ,ceva ce tu nu ai înțelege decât dacă trăiești .?!Nu te blamez ,dar lasă-mă precum o prietena sa te avertizez :Nu ai primit garanție nici pentru viața și cu atât mai puțin pentru iubire.Nu pune mana in foc ,caci te vei arde .Regizorul tau încă îți scrie povestea …fii suflet frumos și vei fi erou ,contrar vei fi un figurant în spatele eroilor adevărați .Te miri de mine și îmi spui că sunt mult prea tacuta ?! Ei bine voi vorbi cu adevărat cu tine abia atunci când ne vom înțelege ,până atunci imbraca-te cu putere ,caci drumul tau se cam surpa ,iar eu rezerv o masa in timpul meu ,și o cafea .. pentru amândoi de data asta .Doar atunci vom povesti pe aceeași limbă și vom mirosi frumos a același parfum ,până atunci ne vom respinge neîncetat și nevoit .

Cu drag ,Irina ✔

2 gânduri despre „Tăcerea mea …

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.