Amăgiri nocturne.

Încep din punctul din care am plecat și unde revin mai mereu,când uit de mine,când liniștea asta ,pe mine mă ucide,și scoate la suprafață disperarea inutilă ,că sunt ,sau că însemn ceva pentru cineva!Și nu as avea nevoie de validarea ta,că uite până la tine am fost eu,m-am descurcat singura,și nu mi -e frica de singurătate ,că doar ea mi-a fost alaturi și atât!Că amăgirea a existat și va continua să existe chiar daca tu pleci…eu știu că ești un semn de punctuație trist…te mai întreb atât:Ce crezi că poți să fii când nu mai poți să fii?!,Nimic.Atat ești .Eter !Așa că vanitatea ta de om singur nu te mai ajuta,deja te încurcă ,iar mie îmi dă amăgiri,că vei fi exact cum te-am desenat ,dar nu vei fi că uite se duce și noaptea asta,și vine ziua,mai rece ,mai vie ,mai impunătoare,mai rea decât cea mai neagră noapte din viața ta..Fug ,acum in amăgiri nocturne,dar fug doar cat sa obosesc, atunci mă voi opri!Te voi vedea in spate,mai aspru cu mine,și voi incepe sa fug din nou!Că nu mă mai oprește nimic ,doar tu m-ai fi putut opri,dar nu mai ești,și eu cu tine!Mă amăgesc că voi ajunge prima la locul unde s-a început și s-a sfârșit povestea noastră!Punct in noapte și de la capăt într-o nouă zi!Și voi alege nu drumul cel mai scurt,că mi -e frică că am să fiu singura !Nu voi alege nici drumul tau,că este prea aglomerat și m-as sufoca! Eu nu am cel mai mare drum ,nici cel mai lung,nici cel mai scurt….am doar o străduță iar pe străduță mea sunt și pietre,este și nisip,sunt și gropi,și va fi și apă!Dar numele meu e gravat in fiecare pietricică…In dreapta va fi bine și cald,în stânga ,rău și rece, dar nu mă opresc aici și acum …vad în fața o răscruce,mă opresc sa respir…dar nu o iau nici în dreapta și nici în stânga..merg …merg…încă mai merg… Poate că va fi cineva, acolo gata să mă prindă când voi cădea ..că voi cădea …că inima mea a obosit și caută vibrații in alte inimi?!Dar cate inimi mai vibrează, la chemarea mea?Toți oamenii din viața mea m-au dezamăgit…nu știu cum,dar parca toți aveau misiunea asta…Și eu credeam că este vina mea…Am întâlnit și oameni buni,rai,și oameni neutri…ei bine, oamenii neutri sunt cei mai periculoși… fiindcă nu știi ce insemni pentru ei decât atunci când îți apar întâmplător și te învață lecția uitării…Nu știu cum par in fata lor,nu știu ce insemn eu pentru ei,nu știu câți dintre toți pe care i-am întâlnit în viața asta se mai gândesc la mine…nu știu…. pentru că nu mi-au arătat niciodată iubire fara sa ceara la schimb altceva,mult mai palpitant, pentru ei și anume timp!!Da…. timpul meu nu a fost niciodată al meu…a fost mereu al altcuiva,mereu era cineva care mi-l cerea iar eu,eram atât de naiva încât credeam în dorința lor de a mă avea…Dar nuuu!Ei erau tot pentru ei, într-un joc in care eu eram doar cineva care impunea regulile dar care nu mai apuca sa joace!Îmi vreau timpul înapoi, fiecare secundă, fiecare minut ,fiecare gând fiecare îmbrățișare fiecare cuvânt …am o lista atât de lungă încât nu mi-ar ajunge un caiet întreg!Nu am fost pentru mine niciodată…Dar gata mă întorc la mine..la viața mea ,la poveștile mele,la visele mele ,la problemele mele,am un timp prețios!!!

Mira..

Un gând despre „Amăgiri nocturne.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.