Și cred că și ție îți este dor..

Și cred că îți este dor și ție!Se vede și îți spun acum că este normal și atât de uman dorul asta încât aș putea să scriu atât de mult și tot nu l-aș înțelege…. Poate nici tu nu m-ai înțeles și ai … plecat….Iubirea se transformă încet în ura apoi în dor și apoi în uitare…Că numai tu știi câte nopți albe ai ,cate lacrimi șterse pe ascuns, câte gânduri absurde ,cate vise , câte dezamăgiri ai strâns ..și ți-aș fi spus la plecare sa ai grijă…că nu ești pregătit pentru lupte,că oamenii mai și pleacă și că trebuie să te obișnuiești fara ei…Dar ai plecat..și cred că viața te-a învățat să nu mai ai așteptări nici macar de la tine….că nu știi când inima incepe sa simtă …Dar tu trebuie sa simți și tu, deși nu mai vrei ! Emotiile vindeca ,chiar și dorul asta pe care nu-l înțelegi are rolul de a vindeca ..nu te mai feri de emoții… Ești om…Va veni o zi in care imaginea mea îți va surprinde gândul..ce vei face atunci?!Cum vei justifica prezenta acestui sentiment straniu și absurd?!Cum vei opri inima din bătaia neregulata care îți acopera trupul ?!Cum să mă vezi când nici macar nu mă recunoști?!Nu vei găsi un răspuns și vei da vina pe mine…dar eu …nu voi fi să îți spun că atunci cand îți spuneam și povesteam despre dor tu…nu simțeai nimic…știu că îți este și ție dor…de mine,de noi,de timpul ăla nebun de frumos ,de nopțile alea de vara ,de tot..Știu că și ție îți este dor…Și ți-aș spune că va trece..dar până să treacă vei pierde nu doar timp ,ci și oameni care din nefericire vor pleca,vei pierde amintiri și nopți pe care nu le vei mai găsi decât în povești din cărți vechi pe care nu le mai găsești în nicio bibliotecă…Când tu vei fi de acord cu viața, vei vedea că ea nu este de acord și te vei lupta,dar nu ești atât de puternic și vei pierde…din nou!Și nu spun asta dintr-un pesimism aleatoriu, ci dintr-o siguranță teribilă care nu m-a iertat nici pe mine ,și simt nevoia sa te avertizez că nu tu îți conduci viața,că poți fi ateu,dar până și fizica cuantică a recunoscut prezenta unei puteri supranaturale noua,că nu vrei sa recunoști e alta ,dar nu îți poți nega emotiile la infinit…că văd că te doare,că îți este dor .că a devenit deja vizibilă iritarea ta, atunci când cineva vorbește de dor..In ziua când vei recunoaște că îți este dor de mine, voi avea telefonul deschis pentru apelul tau…abia aștept să îți aud vocea! Numele meu suna atât de frumos spus de tine!Am trecut și eu prin ce treci tu,deși pare că nu mai trece va trece ,că toate trec, doar tu nu mai treci!
Va veni o zi …in care îți voi fi gândul principal din mintea ta obosita de atâtea țigări fumate și nefumate, atunci iti va fi dor…și vei veni spre mine….O sa ai emoții urmate de bătăi neregulate ale inimii, apoi vei veni spre mine…. M-AI văzut,dar acum eu nu te mai vad,vei dori sărutul care ne-a aruncat pe amândoi în abis…dar eu voi pleca….cum ai făcut și tu…dar tu ai plecat din lașitate și eu plec din iubire..și mă întrebi acum ce e iubirea?!Nu știu să îți răspund, pentru că nimeni nu știe, poate că nu există iubire, poate că oamenii aveau nevoie de ceva supranatural,denumind emoția iubire….Ne vom vedea,te voi vedea ,vreau sa te vad cum vezi cat de mult m-am schimbat fara tine… poate că nu mă recunoști, poate că mă vei recunoaște după modul meu de a te privi… atunci mă vei dori..și ai să vrei să mă posezi ,vei fi enervat de gândul că nu vei putea…

…. Si vei pleca din nou…vei căuta o soluție la negarea mea,nu vei dormi,și vei fuma mai mult decat o faci deja…mă vei respira prin fumul evaporat și vei vrea să mă inspiri din nou….iar eu voi fi acolo în fața ta sa asist la tot spectacolul asta creat să mă transforme în eter….și devenind eter nu voi mai exista decât în mintea ta ..îți sunt și voi fi gândul de luni seara care nu te lasă să adormi….îmi plac nopțile nedormite,ador orele târzii și îmi place să creez haos în mintea unui om ca tine …Eu sunt doar un simplu gând .. Gândește-te să mă gândești …

Mira…