Eu cu mine !

Hai sa îți spun o poveste ,suflet ! O poveste despre mine !

Nu mă întreba dacă finalul este fericit ,voi ști când nu te voi mai ști ! A fost o data o fata foarte frumoasa,o fata care făcea ca tot în jurul ei să fie frumos ,curat si simplu …Ea credea că totul este etern…credea că viața ii este supusă ,că e firesc să fie sănătoasă ,si ca inima ei va fi mereu pură..

Însă era atât de puternică încât L-a speriat pe Dumnezeu de curajul ei nebun…Asa că Dumnezeu i-a trimis drept lecție , o viata în oglindă …Tot ce ea trăia ,acum era diferit …Liniștea a devenit zgomot ,iubirea a devenit rea ,si i-a distrus inima ei curata ….Credința ei ,că totul este etern a căzut…..A vazut ,pe rând cum totul poate fi si întunecat și urat …si efemer….A plâns din iubire ,a plâns de durere ,a sperat crezând că va trece. Si Dumnezeu a oprit haosul ce o durea atât de rău .

Însă haosul a fost cel mai frumos cadou …A devenit atât de clară ,de curata ,de matura ,încât a realizat că cel mai frumos cadou este să știe cine era cu adevărat …si a aflat .. Acum totul i se pare adevăr …iar cum adevărul este etern…va fi bine din nou ,pentru că binele nu moare niciodată.. Acum ii cere lui Dumnezeu doar liniște ,doar iubire …Insa ai rămas tu ,cu datorii ,suflete ! Acum suflet eu îți cer tie :

Dă-mi ,te rog o zi ! O zi în care totul sa fie clar ,inocent ,fără fals ,fără priviri cu săgeți ,fără frică de necunoscut …..Stii ,mi-ai spus cândva ,că dorul doare pentru că vine din iubire….Dar explica-mi ,atunci dorul meu de unde vine ? Mie nu mi-e dor de cineva ,mi-e dor de ceva :de liniște ,de mine ! Ciudat ,cum am ajuns să îmi fie dor de mine ….?!

Mi-e dor de mine ,de curajul pe care îl aveam ,când totul părea străin…Mi-e dor de liniștea pe care o găseam în orice ,pentru că da!Iubesc liniștea ! O iubeam atât de mult încât o regăseam până și în „furtunile „care ar fi venit să mă doboare ! Îmi este dor de mine ,de gândurile mele cele senine ,fără frică ,fără zgomot…Acum gândurile îmi sunt zgomotoase ,mă dor … Imi spuneam mereu ca nimic ,niciodată nu mă va pune la pământ …..ba chiar mă credeam intangibilă în fața vieții….Si totuși viața s-a jucat urat cu mine ..A inversat regulile ,a vorbit cu timpul ,si împreună mi-au furat liniștea. Mi-au ascuns privirea clara ,caldă și neînfricată ,si mi-au dat o privire rece ,întunecată ! Stiu ca totul trece ,stiu ca timpul aduce dar și le duce….deci va trece ..

..Însă acum , ce stiu clar este cine sunt …Furtuna care m-a pătruns ,m-a făcut mai curata …. Mi-a arătat ce înseamnă cu adevărat viața ,iubirea …M-a învățat că viața nu e doar alba .sau roz .Este si gri si neagra ….A fost greu ..Mi-a fost greu să văd cum fata de neatins a fost izbita la pământ ..Acum îmi este greu să te văd ,suflete cum te chinui singur…Lasă !Lasă urma să fie urma ,Lasă timpul să șteargă definitiv răul…..Sper să înțelegi ,suflet ca tu nu vei fi niciodată regizor ,ci doar un personaj -in viața mea principal ! Fii libera ,fata frumoasa !

Te rog…..

Irina✔

12 gânduri despre „Eu cu mine !

  1. Pentru tamaduirea sufletului tau candid care a descoperit Adevarul,iata ceva care sper sa-ti fie cu folos:
    Pretul adevarului
    Se pleaca libertatea in fata fruntii tale iubindu-te. Curge prin mine viata, asa cum niciodata n-am stiut ca poate, iar radacinile-mi sunt puternice tocmai prin nerostire. Se lumineaza incet, dar timpul se teme sa plece din fata portii. Te-a zarit la inceputul iubirii si asteapta ca miezul sa prinda cuvinte.
    Te-ai oprit pe obrazul meu si respir libertate odata cu tine, iubitul meu alb!
    Mi-am lasat talpile sa-si ridice fruntea din tina si in lacrimile intunericului fara de care n-as fi stiut ca esti lumina las graul sa incolteasca a treime.
    Din groapa cu lei te ridici invingator si ganduri curate ma fac partasa la victoria ta. Stiu ca privirea neincetata inlauntrul inimii e hotar pentru focul din noi, iar petalele cazute incalzesc brazda uitand seceta din ultimele vieti. Rasuflare mi-esti ca pret al adevarului si zaresc arhanghelii luptand de partea ta. Armura mi-e iubirea pentru tine si locuind in aceeasi lumina abia acum devine neclintita. Naluci de odinioara cauta sa te tina pe loc, dar fara uraciunea pustiirii lor n-ai stii cat de plina de iubire e lumina. Amaraciunea-ti devine astfel dulce si fiinta ti se imbata de dor de tine. Doar libertatea ti-e candela sfintind taina vietii si a mortii. Pastreaz-o aprinsa si poti muta si muntii de vei vrea!
    Un blog balsam 😉
    http://loreta-ingerinegri.blogspot.com/2011/01/pretul-adevarului.html

    Apreciat de 2 persoane

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.