Unde se duce timpul ?

Unde ?! Unde se duc toate orele in care ai plâns ,ai zâmbit ? Unde se duc și se ascund toate secundele in care te crezi neputincios și singur ? Nu înțeleg nici acum de ce timpul este atât de grăbit când vrei sa fie etern ,și devine atât de apăsător când îl rogi sa zboare ! Timpul ,este cadoul nostru trimis de Dumnezeu ,dar de ce îl tratam atunci că pe un drept ,ca pe un simplu calendar ce marchează existența noastră ?! Daca as putea ,as vrea sa pot sa vorbesc puțin cu el ,să îl întreb unde mi-a dus tot ce eu credeam că trece de la sine,unde mi -a ascuns momentele in care mă credeam invincibilă ,și de ce îmi distruge adesea aceste idei ,aratandu-mi in oglinda ,opusul .Poate că timpul îmi cere prietenia ,dar eu o ignor ,crezând că e inutilă acum pentru mine ;Și ,poate de aceea ne devine dușman ,ne arată visele neîmplinite ,ne scoate in evidenta anii pierduți pe nimicuri ,fix atunci când credem că noi deținem controlul ! Se spune că timpul vindeca tot ,că el face că totul sa se piardă :dar cum ? Cum vindeca oare? Cum pansează rani care par eterne ..daca el nu e etern ? Cum șterge lacrimi ,daca ele au cazut ,și nu mai sunt .. Cum reînvie persoane și vise daca au murit ?! Timpul meu e un mister …dar de azi macar știu că îl vreau drept prieten ! Mă las in grija lui ,să mă plimba el putea drumuri in care nu am ajuns ,să îmi arate lucruri pe care nu le-am văzut și trăit ! Timpule ,du-ma departe !