Dimineți de august…

Mereu mi-a plăcut luna august… are ceva,ceva care te duce ușor dar sigur ,la o melancolie pe care vrei sa o ascunzi dimineață sub o ceașcă de cafea..sperând că îți va trece până să pleci la munca!Când mă gândesc la august,mă gândesc cumva la inceput de sfârșit al verii!! Acum totul capătă alta culoare..de la răsăritul soarelui până la apusul lui totul pare mai palid..că și cum ne-ar anunța vara,că se pregătește să plece!!Chiar unde se duce vara ?!Cum pot sa dispară deodată atâtea amintiri și de ce simți că ești mai gol odată cu plecarea ei?!Eu una ,am învătat și am înțeles ,că amintirile rememorate nu mai au acel fior cu care s-au născut!!e atât de trist sa te uiți în spate ,să îți amintești,dar …dar să nu mai simți nimic! Acum mă bucur enorm de cafeaua de dimineață ,îmi fac timp sa observ cum vara incepe sa se pregătească de plecare și deși am un sentiment ciudat de bucurie care ascunde subtil o tristețe de sfârșit. ..incerc să mă bucur acum ,de acel ceva de care îmi va fi dor mai târziu!E început de august ,deci mai am destule dimineți in care să mă bucur de mirosul cafelei …si chiar mirosul lunii august…un miros de trecut cu nuanțe subtile de prezent și viitor! August fii autentic așa cum m-ai obișnuit!

Cu drag ,Mira ….